Pe 24 decembrie 2024, în timp ce cetățeanul obișnuit se lupta cu sarmalele și bilanțul personal de eșecuri festive, Ministerul Educației a oferit un cadou nepus sub brad: întregul pachet de planuri-cadru pentru liceu, pregătit frumos pentru dezbatere publică. Nimic nu spune „sărbătoare” ca o reformă curriculară aruncată în spațiul public în Ajun, cât încă lumea e prea ocupată cu piftia ca să citească PDF-uri.
„ Noile planuri-cadru oferă elevilor o gamă variată de opțiuni – de la burnout ușor la epuizare cronică. Progresul pare să însemne că poți să schimbi forma tabelului Excel, dar să păstrezi exact același haos în celule.„
din Jurnalul ironiilor neimplementate
Dar nu vă speriați: nu s-au grăbit. A durat luni întregi până când dezbaterea a prins viață și – ce să vezi – în loc să echilibreze numărul de ore sau să restructureze haosul deja existent, au început să bage discipline noi. Pentru că dacă ceva nu funcționează, cel mai logic este să adaugi mai multe piese în motorul care deja scoate fum.
De exemplu, au apărut propuneri pentru ore noi despre educație financiară, gândire critică, meditație în poziția lotus și, eventual, croșetat digital – toate lăudabile, toate înghesuite peste aceleași 32-34 de ore pe săptămână. Practic, un elev de liceu va învăța totul, în afară de cum să doarmă. Sau să respire fără programare.
Iar autonomia promisă liceelor și profesorilor și lucrată pare-se destul pe parcursul anului 2024? Ah, da, există, în aceeași măsură în care tu ai “autonomie” când alegi între două meniuri fixe, dar tot nu poți merge acasă.
Așa că planurile-cadru noi seamănă uimitor cu cele vechi, doar că mai stufoase, mai abstracte și mult mai încrezătoare în capacitatea umană de a comprima o viață într-un orar de luni până vineri.
În concluzie, dacă scopul era să schimbăm planurile-cadru astfel încât să nu se simtă nimic, Ministerul a reușit magistral. Ca un iluzionist educațional: “Uitați, aici era problema! Am pus o altă problemă peste ea. Magie!”
Acest text a fost scris în colaborare tragicomică între un om cu idei și un AI suprasolicitat.
Ideile aparțin autorului, ironia e 100% bio, iar sudoarea inferenței e inteligență artificială cu sarcasm integrat.
