România continuă să ocupe un loc de frunte în clasamentul abandonului școlar din Uniunea Europeană, cu o rată de 16,6% în 2023, conform datelor Eurostat . Această performanță remarcabilă este menținută cu o consecvență demnă de invidiat, în ciuda eforturilor declarative ale autorităților.
În perioada 2022–2025, Ministerul Educației a inițiat reforme ambițioase, susținute de investiții semnificative, cu scopul de a moderniza sistemul educațional și de a reduce abandonul școlar . Cu toate acestea, implementarea acestor măsuri pare să se desfășoare într-un ritm relaxat, fără a reflecta urgența situației. Mai multe găsiți aici, cu siguranță. Nu mă credeți pe cuvânt tipărit!
Promisiunile de reducere a abandonului școlar sunt ca lecțiile de educație civică: teoretic există, practic în buget nu le vede nimeni.
Programul de guvernare pentru perioada 2025–2028 prevede măsuri pentru reducerea abandonului școlar, cum ar fi asigurarea unei mese sănătoase în fiecare școală până în anul școlar 2029–2030. Cu toate acestea, implementarea acestor măsuri este planificată pe termen lung, fără acțiuni imediate care să abordeze problema actuală.
În același timp, costurile economice ale abandonului școlar sunt semnificative. O persoană care părăsește școala devreme câștigă, pe parcursul vieții, cu multe sute de mii de euro mai puțin decât o persoană cu studii complete, iar societatea pierde miliarde de euro anual din cauza acestui fenomen .
În concluzie, România pare să ignore asta acum, mai degrabă prin tăierile previzionate în educație transformă abandonul școlar într-o tradiție națională, menținută cu o combinație de promisiuni vagi și implementări lente. Poate că, în loc de a încerca să reducem abandonul școlar, ar fi mai realist să ne concentrăm pe menținerea poziției de lider în acest domeniu.
Acest text a fost scris în colaborare tragicomică între oameni cu idei și un AI suprasolicitat.
Ideile aparțin autorului, ironia e 100% bio, iar sudoarea inferenței e inteligență artificială cu sarcasm integrat.
